Luna trecută, 10 români au urcat pe Cerro Aconcagua, într-o ascensiune organizată de clujenii de la Extreme Expeditions (prin ghizii Mitza Matei și Radu Turtă) și sponsorizată de Dryfood. Despre acest vârf la care tânjesc montaniarzii din întreaga lume, cum a descurs actuala expediție și cu ce ne-am implicat noi, cei de la Dryfood (evident, cu mâncare :D), în continuare.
Unul dintre cele șapte vârfuri importante ale lumii
Din 1897, când a fost înregistrată prima ascensiune pe Aconcagua (condusă de englezul Edward Fitzgerald), zeci de mii de turiști au fost atrași de farmecul celui mai înalt vârf de pe continentul american. De fapt, cel mai înalt munte din afara Asiei, ceea ce îi și sporește farmecul, mai ales în rândul alpiniștilor care vor să bifeze ”the 7 summits” – cele mai înalte vârfuri de pe fiecare continent. Cu o înălțime de 6.952 metri, nu este nici cel mai înalt, nici cel mai dificil munte - fizic, însă, este istovitor. În cuvintele lui Radu Turtă, cel care a condus actuala expediție, ”nu este un traseu tehnic, dar trebuie să te lupți cu propriul corp neobișnuit cu aerul rarefiat. Aici se resimte altitudinea ca pe un vârf trecut de 8000m, deoarece se învecinează cu cel mai arid deșert din lume, Atacama.”
Prin urmare, oricine se înhamă la o asemenea ascensiune trebuie să aibă în spate multe ore de antrenament și ture de anduranță. Chiar dacă în viața de zi cu zi e arhitect, avocat sau funcționar public.
Tehnici de supraviețuire pentru o expediție de 2 săptămâni
La actuala ascensiune montană au participat zece oameni (8 turiști și doi ghizi, Radu Turtă și Mitza Matei), plecați pe 1 februarie de pe Otopeni – unde s-au reîntors după 18 zile. Între timp, au trăit una dintre cele mai intense experiențe la care poate spera un pasionat al muntelui. În data de 3 au pornit la drum din Mendoza (Argentina). Cuvântul de ordine în zilele de început a fost aclimatizarea, demarată încă din ziua 5, cu o tură de 8 ore între Tabăra Confluencia (3300 m) și Plaza Francia (4000m), continuată apoi cu un alt traseu de 8 ore până în base campul Plaza de Mulas, la 4.300 m - bun de știut că pe parcursul acestor prime zile, turiștii au avut asupra lor doar cele strict necesare, bagajele fiind cărate de catâri. Au stat aici 3 zile în care s-au adaptat la aerul rarefiat, au trecut printr-o vizită medicală obligatorie și s-au înhămat la două trasee – spre Ghețarul Horcones (4500m) și vârful Bonete (4920m). Și au băut multe ceaiuri – pentru reușita aclimatizării, este necesar consumul a 4 litri de lichide zilnic. Procesul de aclimatizare a continuat în zilele următoare, între taberele Plaza de Mulas, Alaska (5300 m), Berlin (5930 m) și Colera (5950) – pentru că o regulă de bază a aclimatizării este să urci la o anumită altitudine, pentru ca noaptea urmatoare să dormi la o altitudine mai joasă (climb high, sleep low).
Expediția organizată de Extreme Expeditions a avut loc între 1 și 18 februarie 2019 și a costat cca 3.200 euro, fără bilet de avion și mese în oraș.
”Cel mai greu moment în această perioadă a fost așteptarea unei zile propice de urcat”, povestește Radu Turtă. ”Vremea se înrăutățise și noi eram blocați în Plaza de Mulas. Vânt puternic și ninsoare. Starea de spirit era proastă și se degrada de la o zi la alta. Apăruse la orizont posibilitatea să nu ne încadrăm în timp și să nu atingem vârful. Dar în penultima zi vremea s-a îmbunătățit și am putut urca.” Așadar, în ziua 12 (14 februarie), au reușit să atingă Cerro Aconcagua, după 10 ore chinuitoare pe traseu. De altfel, unul dintre membrii expediției a decis să renunțe pe ultima sută de metri, de teama unor probleme cardiace. Alții s-au resimțit ulterior.
”Ziua vârfului a fost o luptă pentru toți”, povestește Radu Turtă. ”Am pornit destul de târziu din cauza rafalelor puternice de vânt. Corpurile noastre, destul de slăbite de la lipsa de oxigen, se deplasau cu greutate. Cele mai provocatoare porțiuni din rută au fost Canalleta (unde renunță majoritatea alpiniștilor) și coborârea de pe vârf. Unii dintre noi am ajuns noaptea la corturi deoarece o colegă nu s-a simțit bine la coborâre. Dar ne-am mobilizat și totul a ieșit minunat.”
Ce mâncare pentru călătorie au ales
”Multă lume ne întreabă "ce mâncați sus la înălțime?" Unii își duc slanină, orez, salam sau alte produse cu ei, iar acestea pot cântări destul de mult în rucsac. Cum la altitudine este foarte important să ai un rucsac cât mai ușor și o mâncare hipercalorică și bună la gust, noi am ales mâncarea deshidratată de la Dryfood.ro, foarte gustoasă și cu un meniu vast”. Nu ne lăudăm singuri :), ci îi cităm pe reprezentanții Extreme Expeditions. Pentru actuala expediție, cei 10 membri au optat pentru:
- Orez cu carne de vită și ardei roșu
- Pasta Bolognese Voyager și Travellunch
- Farfalle cu gorgonzola și spanac
