Doi exploratori ce în aparență nu au nimic în comun - Colin O’Brady, un american ajuns vedetă pe rețelele sociale (33 de ani), și Louis Rudd, căpitan în armata britanică (49 de ani) - , au pornit pe 31 octombrie într-o expediție dură, pe care nimeni nu a reușit-o până acum: traversarea Antarcticii fără niciun fel de ajutor.
Expediția este ieșită din comun din mai multe puncte de vedere. În primul rând, cei doi nu sunt parteneri, ci concurenți, și vor parcurge cei 1.500 de km separat, deși pe aceeași rută. Ambii luptă pentru același obiectiv, de a deveni prima persoană care străbate Antarctica fără susținere. ”Fără susținere” înseamnă că nu își vor putea reîncărca bagajele la diverse pit-stopuri de pe drum (în general, cei care se înhamă la asemenea trasee aranjează anterior ca un avion să le arunce mâncare neperisabilă și articole de supraviețuire în anumite puncte de pe hartă). Mai mult, nu li se va permite nici să accepte un ceai cald oferit de puținii localnici pe care îi vor întâni – în general, oameni de știință cu rezidență temporară în stațiile de cercetare de pe continent.
Istoria nefericită a expedițiilor polare
Ultima încercare de parcurgere a Antarcticii fără susținere a avut loc chiar anul trecut, însă exploratorul britanic Ben Saunders a fost nevoit să renunțe când mai avea mai puțin de o cincime din drum. Penultima tentativă este tot foarte recentă și mult mai tragică: în 2016, exploratorul Henry Worsley (55 de ani, ofițer în rezervă) a fost nevoit să cheme elicopterul la 71 de zile de când pornise, când îi mai rămăseseră de parcurs doar 70 de kilometri (din cei 1.500!), iar în câteva ore a decedat din cauza unei septicemii severe.
Unul dintre apropiații lui Worsley era chiar Louis Rudd, care, în loc să fie descurajat, a decis să aducă un omagiu prietenului său pornind, la rândul său, în aceeași aventură, unul dintre cele mai periculoase trasee la care se poate înhăma un om.
A început pregătirile convins fiind că are în față o luptă cu natura din care trebuie să iasă învingător. Apoi, cu doar câteva săptămâni înainte de pornire, a aflat că are un nou adversar, un tânăr american despre care nu știa mare lucru, dar care, după cum avea să afle, nu era deloc începător.
Antrenament pe cele mai înalte vârfuri din lume
Colin O’Brady a fost de mic implicat în competiții sportive, iar până în 2006 a înotat în echipa de elită a universității Yale. Apoi, în 2008, pe când se afla în vacanță în Thailanda, a suferit o arsură majoră ce i-a afectat 25% din suprafața corpului, în primul rând la nivelul picioarelor. După 8 operații, medicii l-au avertizat că nu va putea merge normal niciodată.
Tânăr, ambițios și traumatizat de această experiență, a refuzat să-și accepte soarta și a început recuperarea, pe care a documentat-o pe Instagram, unde a devenit în timp un soi de vedetă. Un an și jumătate mai târziu, pe când lucra într-o bancă din Chicago, a decis că e momentul să-și împingă limitele și s-a înscris la un triatlon de distanță olimpică. A câștigat la divizia amatori, și-a dat demisia și timp de 6 ani a participat la triatloane, de această dată la nivel profesionist.
În 2014 a renunțat la acest sport și s-a îndreptat către alpinism, având ca țintă ”Grand Slamul exploratorilor”. Nu doar că a reușit ce și-a propus – ascensiuni pe cele 7 cele mai înalte vârfuri de pe fiecare continent și atingerea ambilor poli, Nord și Sud, pe schiuri -, dar a stabilit și un record mondial, de 139 de zile, nedepășit până în momentul de față. Iar anul acesta a făcut iar deliciul fanilor din social media când a bătut un alt record – a urcat pe cele mai înalte vârfuri din cele 50 de state americane în doar 21 de zile.
Din război, în tranșeele platoului polar 
O carieră cu totul diferită de a lui Louis Rudd, un aventurier de modă veche. La 16 ani se înscrisese deja în Marina Regală Britanică, iar astăzi este încă ofițer în armata Regatului Unit. A luptat în conflictele din Kosovo, Irak (de 3 ori) și Afghanistan (de 4 ori). ”Consolarea mea în legătură cu traversarea Antarcticii este că nu o să tragă nimeni spre mine. Am prieteni care au murit sau care au rămas mutilați luptând în Afghanistan. Față de rănile de război, suferința prin care voi trece în această expediție va fi temporară”, spunea Rudd înainte de pornire.
Riscurile de vătămare corporală sunt foarte mari și în actuala expediție. Cea mai mare primejdie este, firesc, legată de vreme și, automat, de hipotermie, de degerături și de o patologie specifică mediului polar – apariția, mai ales la nivelul coapselor, a unor răni urâte cauzate de frecarea de haine și de curenții de aer. E foarte posibil ca temperaturile să coboare până spre – 45 de grade, iar declanșarea unei furtuni i-ar putea forța să rămână în cort și să rămână fără provizii (ambii exploratori au în bagaj un kit de supraviețuire suficient pentru încă cinci zile). De asemenea, vântul bate cu aproape 100 km pe oră pe platoul polar, iar dacă o rafală puternică va lua cortul vreunuia dintre ei, expediția se va termina pe loc.
”Cât voi fi la drum, voi încerca să uit de lumea pe care am lăsat-o acasă, chiar și de existența unor lucruri simple, de un pat cald sau de un duș fierbinte. Pur și simplu, voi accepta că aceasta este viața mea acum. Voi schia și voi trage sania, atâta tot”. - Louis Rudd
Trusa de supraviețuire a unui explorator polar
Ce se găsește în bagajele celor doi? 180 de kilograme de provizii, din care mai mult de jumătate e reprezentată de mâncarea pentru expediții. Pentru a-și atinge obiectivul în 70 de zile, așa cum și-au propus, Rudd și O’Brady vor fi nevoiți să parcurgă zilnic 23 km și să consume un meniu hipercaloric (circa 8.000 de calorii pe zi). Și-au făcut, în acest sens, un calcul exact: vor mânca în mers batoane energizante (1.250 de calorii), iar la micul dejun și cină vor mânca din plin mâncare uscată și carne deshidratată. ”Am la mine 100 de kilograme de mâncare și o singură pereche de chiloți”, râdea înainte de plecare Colin O'Brady, sponsorizat în această călătorie de Katadyn (prin brandurile de alimente deshidratate Alpineair si Trek’n’Eat). Este convins că proviziile insuficiente de mâncare liofilizată au fost motivul pentru care toți predecesorii lor au eșuat. În plus, în opinia sa e mai bine să-ți umpli rucsacul de supraviețuire cu hrană decât cu obiecte, pentru că, pe măsură ce trec zilele și consumi din resursele alimentare și din combustibilii pentru arzătorul portabil (are la el 14 l), se ușurează și bagajul.
În afară de mâncare, pe săniile celor doi exploratori se regăsesc saci de dormit pentru temperaturi extreme (-40 de grade), panouri solare portabile, schiuri cross-country, telefoane și modemuri, un tracker GPS, mască de somn (fiind vară, este lumină 24 de ore din 24). Interesant este că niciunul nu are articole de îmbrăcăminte suplimentare, cu excepția câtorva perechi de șosete. În rest, toate hainele sunt ”la purtător”, straturi peste straturi de diverse grosimi.
200.000 de dolari, costul expediției și al articolelor de supraviețuire
Viscolul și ceața le-au întârziat plecarea cu o săptămână, timp pe care l-au petrecut în Punta Arenas (Chile), ultimul oraș cu aeroport înainte de măreața Antarctică. Deși aflați în încăperi diferite, și-au umplut ultimele zile cam la fel, cântărind și reîmpachetând cât mai eficient proviziile de mâncare liofilizată și echipamentul montan necesar traversării celui mai rece continent. Și socializând, ceea ce a făcut ca la momentul plecării să își descrie relația mai degrabă ca un parteneriat competitiv decât ca o întrecere.
Până la urmă, au pornit la drum pe 31 octombrie (au ales același traseu) și fiecare speră să se întoarcă acasă în primele zile ale anului viitor. Indiferent de cine va câștiga, actuala competiție va rămâne în istoria expedițiilor polare. După cum comenta O’Brady înainte de pornire, ”exploratorii încearcă de peste un secol să traverseze Antarctica pe cont propriu, și nimeni nu a reușit până acum. Și deodată, apar nu unul, ci doi aventurieri care își împing limitele reciproc pentru a face imposibilul posibil.”
FOTO: The New York Times, colinobrady.com, pagina de Facebook al lui Louis Rudd
