Publicația The Telegraph a realizat un articol excelent despre compania engleză care probabil o duce cel mai bine în criza actuală, Emergency Food Storage. Dacă ați cumpărat măcar o dată mâncare de la noi sau dacă vremurile actuale vă îndeamnă să vă faceți o rezervă alimentară pentru cele mai negre scenarii, vă recomandăm lectura de mai jos.
”După ce am ieșit ultima oară pe ușa cantinei de la universitate nu am crezut că o să mai mănânc vreodată așa ceva”, mă gândesc în timp ce deschid o pungă cu ceva de culoare și consistență incerte, ce aduce a mâncare. Torn niște apă fierbinte în plic, amestec cu o lingură, îl las câteva minute la ”dospit” și gata, îmi urez poftă bună.
Doar că, spre deosebire de terciurile tinereții mele, acest pui indian cu orez e chiar bun. E condimentat, destul de crocant, nu prea sărat și acum, odată hidratat, arată a o paella pe care mi-aș lua-o oricând de la supermarket, doar că mâncarea mea e mai gustoasă.
Mâncarea liofilizată nu e vreo noutate, dovadă nesul sau fructele uscate din cerealele de dimineață. Se pare că incașii utilizau metoda de uscare prin înghețare (freeze drying, link alt art) încă din secolul 13. Doar că acum revine în atenție ca unul dintre răspunsurile la o potențială criză alimentară globală.
Ce rezerve de mâncare aveți prin cămară?
La un calcul superficial, eu cred că am în casă mâncare pentru o săptămână, maxim 10 zile. Am toate sortimentele de cereale, deci cu pâinea m-aș descurca. Am și multe conserve de leguminoase, deci, dacă am suficiente rezerve de apă potabilă, aș putea mânca tocănițe de fasole sau de linte până când – eu sau cei din jurul meu – nu aș mai putea să le văd în fața ochilor. De curând, am pus în congelator câteva borcane de supă, carne și pește care să-mi ajungă câteva mese, iar în sertare am nenumărate punguțe de condimente. Cam atât. Cu alte cuvinte, nu am nicio șansă în cazul unei crize prelungite.
Deodată, ideea unei rezerve de mâncare pentru situații de urgență nu mai pare așa deplasată. Mai ales în zilele acestea, în care britanicii sunt speriați de criza coronavirusului, retailerii raționalizează vânzarea de produse de bază, iar unele magazine arată ca după apocalipsă.
Una dintre companiile care prosperă de pe urma acestei panici este emergencyfood.storage.co.uk, un fel de supermarket cu mâncare de urgență și truse de supraviețuire pentru cele mai rele scenarii. Numai în ultimele 2 săptămâni din februarie, firma a raportat vânzări cât în ultimele 18 luni, comenzile primite în fiecare zi depășind de 50 de ori volumul normal.
M-am întâlnit cu fondatorul companiei, James Blake, la cel mai mic dintre cele două depozite Emergency Food, redeschis luna trecută din cauza cererii fără precedent. Lângă noi, un angajat împachetează frenetic colete și le așază pe banda transportoare.
Blake, care a înființat firma în 2009, a crescut în comunitatea mormonă, cunoscută pentru excelența în conservarea alimentelor. Deși s-a îndepărtat definitiv de biserică de peste două decenii, e convins că succesul business-ului său se datorează educației sale austere.
Mâncare cu termen de valabilitate mare. Enorm
Website-ul lui Blake comercializează în primul rând mâncare cu termen mare de valabilitate, vândută în cutii de câte 800 de grame și cu un ambalaj atipic, care sugerează mai degrabă vopsea decât mâncare. Din 100 de grame de produs uscat iese cam jumătate de kilogram de mâncare, deci în fiecare cutie sunt cam opt porții. În general, sunt rețete pe placul englezilor: orez prăjit cu ou și cu pui, macaroane cu brânză, chili con carne, tocăniță de vită cu cartofi. Există în ofertă și mic-dejunuri – budincă de vanilie și măr crocant sau orez cu lapte și căpșuni – și feluri de mâncare vegetariene și fără gluten.
Mâncarea este pregătită în recipiente uriașe de o altă companie din Lancashire (European Freeze Dry, producatorul brandurilor Fuel Your Preparation și Summit To Eat), apoi trece prin procesul de liofilizare și, în final, ajunge în depozitele lui Blake (din motive de securitate, ne cere să nu-i dezvăluim adresa exactă).
Din punct de vedere nutrițional, puiul meu indian stă foarte bine. Dacă ăsta e un argument în favoarea mâncării sănătoase, chiar și bunica mea ar folosi în bucătărie toate ingredientele pe care le conține mâncarea din fața mea. Sunt ingrediente de calitate, supuse liofilizării, cu un conținut caloric bun – 543 de calorii per porție, și un aport de sare de 10% din doza zilnică recomandată.
”Este concepută de medici nutriționiști”, precizează Blake, dar admite că produsul final, după rehidratare, nu arată neapărat apetisant. Pe de altă parte, de aceea are și ambalajul acela neatrăgător – este o mâncare de urgență, nu este (încă) menită pentru consum zilnic, iar capacitățile actuale de producție nici nu fac față, după cum demonstrează actuala criză. Este potrivită pentru structuri armate, ONG-uri, platforme petroliere și companii din construcții, de exemplu. Iar în vremuri normale, pasionații de ieșiri în natură apelează la acest tip de alimentație ca mâncare pentru outdoor.
Sunt multe motive pentru care ar trebui să ne facem o rezervă de alimente - dezastre naturale financiare sau politice. Dar niciodată în ultimul deceniu, de când au apărut marii producători de mâncare liofilizată din Europa, oamenii nu au fost atât de speriați ca de coronavirus, iar asta se reflectă în rafturile goale ale magazinelor alimentare. La cum merg lucrurile, cu potențiala criză de mediu care ne așteaptă și cu conștientizarea faptului că o nouă pandemie poate apărea oricând, este previzibil că tot mai mulți dintre noi vor căuta să aibă un kit de supraviețuire alimentar.
