Steven Rinella este un fel de Bear Grylls al Americii - cap de afiș al celui mai important post TV de aventură și outdoor din SUA (Sportsman Channel), pasionat de munte, pescuit, vânătoare, dar și mare, mare gurmand. Recent, acesta a publicat in revista Outside o apologie a mâncărurilor freeze-dried. Este interesantă atât ca documentare, cât și ca experiență la prima mână a celui care se consideră cel mai mare fan al mâncării liofilizate.
"Cel mai probabil, mâncarea liofilizată a apărut accidental, cândva de-a lungul evoluției omului. Cine știe, poate că vreun umanoid a gustat, la un moment dat, carnea rămasă peste noapte pe scheletul unui animal mâncat deunăzi de o felină preistorică și i-a plăcut. Ce știm sigur este că vechii peruani își conservau carnea și cartofii pe vârfurile de munte de deasupra orașului Machu Picchu, unde clima era similară, cumva, cu condițiile dintr-o încăpere modernă de freeze-drying.
Totuși, tehnica nu a fost consemnată în tratate științifice și, cu excepția câtorva experimente răzlețe efectuate la finalul secolului 19, această metodă de conservare a alimentelor nu a ajuns să fie utilizată pe scară largă până în cel de-al doilea război mondial. Atunci, în timpul celei mai mare crize medicale din istorie, medicii s-au folosit de procedeul de liofilizare pentru a expedia la distanțe mari sânge și seruri volatile (precum penicilina), fără a mai fi nevoie să le refrigereze.
Anii '60, începutul industriei mâncării liofilizate
Cu timpul, inginerii alimentari au devenit tot mai interesați de această tehnologie. Deja în 1963 General Foods (una dintre cele mai mari companii alimentare din SUA, astăzi Kraft Foods) a început să utilizeze fructele deshidratate în cerealele de mic-dejun. Iar anul următor lua naștere Oregon Freeze Dry, producătorul brandului Mountain House, cea mai mare și populară gamă de produse freeze-dry din lume.
Creșterea rapidă a companiei s-a datorat unui contract foarte inspirat cu armata SUA, într-o vreme în care mobilitatea trupelor speciale din Vietnam avea de suferit din cauza așa-numitelor ”rații C”, constând în conserve de fasole, cartofi, carne, biscuiți etc. Așa a apărut ”rația LRP”, ce cântărea doar 300 de grame, deși conținea 3 porții de mâncare (pui cu orez, spaghete cu sos și carne, chili con carne), câteva plicuri de cafea instant și țigări. Până în 1967, Oregon Freeze Dry livrase armatei peste nouă milioane de astfel de pachete de mâncare freeze dried. După ce a citit un articol despre rațiile LRP într-un număr din noiembrie al revistei Newsweek, fondatorul REI, primul lanț de magazine de articole sportive din SUA, i-a cerut patronului Oregon Freeze Dry o întâlnire. Așa a apărut, la începutul anilor ’70, linia de produse pentru retail Mountain House.
Astăzi, sub acest brand sunt vândute peste 20 de milioane de porții de mâncare deshidratată prin liofilizare. Jumătate din vânzări sunt datorate pasionaților de outdoor, iar jumătate – așa-numiților ”preppers”, persoanele care își fac provizii în eventualitatea unui scenariu înfricoșător, precum o criză economică profundă, un război sau un dezastru natural. Această categorie a cunoscut o creștere spectaculoasă în ultimii ani, după ce, acum un deceniu, nu aduceau mai mult de 7% din totalul vânzărilor."
