Steven Rinella este un fel de Bear Grylls al Americii - cap de afiș al celui mai important post TV de aventură și outdoor din SUA (Sportsman Channel), pasionat de munte, pescuit, vânătoare, dar și mare, mare gurmand. Recent, acesta a publicat in revista Outside o apologie a mâncărurilor freeze-dried. Este interesantă atât ca documentare, cât și ca experiență la prima mână a celui care se consideră cel mai mare fan al mâncării liofilizate.
Procesul de liofilizare durează zeci de ore
O bună parte din succesul Mountain House se datorează metodei de preparare: felul de mâncare este gătit ”ca acasă” și abia apoi trecut prin procesul de freeze-drying. [Aceasta este și rețeta succesului Lyo Foods, cel mai apreciat producător european de mâncare liofilizată - spre deosebire de alte companii, care preferă să amestece ingredientele după liofilizare]. De exemplu, în cazul spaghetelor cu sos și carne, fideaua uscată este fiartă și adăugată peste un sos de paste făcut la fața locului din pastă de roșii, carne tocată de vită și mirodenii. Mâncarea este gătită în vase enorme, apoi se toarnă printr-o pâlnie în linia de producție. Aici, spaghetele calde sunt așezate pe niște platouri subțiri, dreptunghiulare, asemănătoare cu tăvile de pizza. Vasele sunt apoi așezate pe niște grătare și introduse într-un congelator mare cât o sală de sport, la temperatură protejată (și ținută secret de către producător).
Apoi începe procesul de liofilizare propriu-zis. Ușile sunt închis ermetic, apoi, cu ajutorul unor pompe-gigant, încăperea este complet vidată, iar temperatura este scăzută până spre -50 de grade Celsius. Treptat, apoi, grătarele pe care stau tăvile cu mâncare încep să emită căldură. Pe măsură ce temperatura apei din interiorul mâncării crește, moleculele se sublimează - adică trec direct de la forma congelată la cea gazoasă. Vaporii formează apoi straturi de gheață ce se așază pe un șir de bobine de pe pereții camerei.
20 de ore mai târziu (cam atât durează cu totul deshidratarea alimentelor prin liofilizare), bobinele au colectat cam 1,5 tone de apă, iar produsul final (spaghetele cu carne freeze-dried) cântăresc cam 650 de kg. Aspectul exterior al mâncării este în esență nemodificat, iar conținutul său nutrițional este identic cu cel al mâncării preparate înainte de a fi introdusă în cameră. Mâncarea rezultată este apoi mărunțită și introdusă în ambalajele hi-tech realizate din poliester, aluminiu și nailon.
Fiecare pungă conține cam 2,5 porții de spaghete cu conținut nutrițional de 220 de calorii, 5 grame de grăsime și 11 grame de proteine per porție. Ultimul pas – plicurile de mâncare freeze dry sunt complet golite de oxigen, astfel încât, atâta timp cât pachetul nu este perforat - și este foarte greu de străpuns – va avea un termen de valabilitate de cel puțin 30 de ani.
Avantajele și criticile aduse mâncării liofilizate
Mâncarea freeze-dry are criticii ei, însă rar se întâmplă ca gustul să fie problema. Unul dintre producătorii show-ului meu de televiziune, Dan Doty, cu care plec frecvent în expediții montane, se plânge, de exemplu, că ambalajele sunt adesea mai adânci decât lingura medie și că, dacă nu ești atent când mănânci, ajungi să te murdărești pe manșetă. Șeful meu direct, Morgan Fallon, spune că dacă mănâncă o săptămână numai mâncare liofilizată, degetele i se umflă ca niște hot dogi, de la aportul mai mare de sare decât cel din alimentația obișnuită. Un alt prieten aventurier a remarcat că după câteva zile începe să aibă probleme cu digestia și cu ”mișcările intestinale”.
Concluzia? Într-adevăr, toate observațiile de mai sus pot fi reale, însă sunt valabile doar în cazul consumului exclusiv de mâncare freeze-dry pentru o perioadă lungă de timp - or suntem foarte puțini cei care recurgem la un asemenea regim alimentar. Cu alte cuvinte, de fapt, totul se reduce la așteptări: dacă speranța noastră e ca într-un refugiu, în barcă sau în fața cortului să avem parte de o experiență de fine dining, e posibil să fim ușor dezamăgiți. Eu, însă, care am luat sute, dacă nu mii, de mese din pungă, în condiții din cele mai aspre, mă declar în continuare cel mai mare fan al mâncării liofilizate.
